Paris, 19 oct. 1984
Dragă
Vlad,
Mă bucur, eu, că am reuşit să mă ţin
de promisiune - în legătură cu “Istoria” ta. Adică:
- Editura Albin
Michel mi-a dat, alaltăieri, răspuns ferm: publică “Istoria” în franceză;
- Am, pentru moment, promisiunea fermă
de finanţare a jumătate din costul traducerii; până la sfârşitul acestei luni,
voi avea, dacă nu în totalitate, măcar trei sferturi (am bună nădejde că şi
ultimul sfert îl vom găsi şi completa), din suma necesară.
În acest caz:
a) Dacă autorul (pe numele său: Vlad
Georgescu) definitivează textul în româneşte, până la 1 ianuarie 1985, varianta
franceză va putea apare în ultimul trimestru al aceluiaş an, 1985;
b) Dacă împinge în primul trimestru al
lui ’85 textul original - atunci în franceză va apare în primul trimestru al
anului 1986.
Fireşte, dorinţa mea - dar numai
dorinţa, pe care o pot impune - este ca “Istoria” să apară cât mai curând
posibil.
Oricare ar fi termenul pe care ţi-l
propui, cred că nu ar strica dacă, în prealabil te-ai consulta - fie şi de
formă... - cu acei prieteni ai tăi (cu atât mai bine dacă sunt şi istorici) -
mă gândesc la Matei Cazacu (a scris recent, în Cuvîntul Românesc) şi la Mihnea Berindei; dacă vei accepta şi
nespecialişti, ţi l-aş propune pe Virgil Ierunca - pentru mai ales partea
cultural-literară; în ceea ce mă priveşte, va trebui să mă accepţi... ca editor
(va apare în colecţia mea de la Albin Michel). Deasemeni, cred că va fi
binevenită prezenţa lui Alain Paruit, ca traducător (va avea probleme de
traducere, nu glumă!). Dacă accepţi principiul (sper că nu mai este nevoie să
repet ce am scris în epistola dedicată - Istoriei
tale - în sensul că nimeni nu îţi va impune ceea ce nu vrei - nici chiar
ceea ce, eventual, ai vrea...), atunci o întâlnire (fireşte, nemijlocită) ar
rezolva problema. Cum, deşi autor, eşti in minoritate (din punct de vedere al
domiciliului...), cel mai bine ar fi dacă ţi-ai face un drum la Paris -
fireşte, anunţând din timp ca să reţinem data în agendele noastre. Desigur,
ceva mai greu - dar realizabil - ar fi să ne mişcăm spre München, dacă,
eventual ca pretext, vei organiza o masă rotundă sau aşa ceva.
Însă, înainte de a ajunge acolo, este
necesar să stabilim între noi regula jocului (mai precis: regulile) -şi anume:
1) Drepturile de autor: dacă am înţeles
bine - prin telefon - ai spus că nu ai intenţia să ceri drepturi de autor
pentru varianta franceză. Fireşte ai timp să te răzgândeşti, dar trebuie ca eu
să fiu în cunoştinţă de cauză, pentru că eu tratez cu finanţatorii, cu
editorul, cu difuzorul. În cazul în care îţi menţii “darul ”, atunci îţi voi
cere să precizezi în scris. Mergând şi mai departe, eu te-aş ruga să menţionezi
ceva de genul: “ În cazul în care cartea va realiza beneficii, acestea să fie
folosite pentru finanţarea traducerii şi publicării altor cărţi (încă o
sugestie: “ ale unor autori români ”) în cadrul departamentului EUROPA al
Internaţionalei Rezistenţei” (vom mai “umbla”prin text, dar fără să alterăm
prima idee).
2. Editorul va fi Albin Michel /I.R.,
carevasăzică o coeditare (fiindcă finanţarea traducerii se face prin canalul
Internaţionalei).
3. Ca autor, vei fi solicitat să-ţi
prezinţi cartea, în Franţa (vorbesc de varianta franceză), în cadrul unor
“întâlniri cu cititorii” organizate şi de
I.R.(evident, departamentul EUROPA). Fireşte, nu vei fi obligat, dar eu voi
continua să cred în necesitatea unor asemenea ieşiri-în-lume (întru
alfabetizarea neromânilor). Ca să evităm eventuale interdicţii din partea Europei libere, vom face în aşa fel
încât, “organizatorul principal”, să fie o Universitate sau o fundaţie sau un
club... Găsim noi...
Şi pentru că...dacă-i dai nas lui
Ivan... În cazul în care nu ai un editor german; şi mai ales dacă nici acestuia
nu îi vei cere drepturi de autor (cel puţin în prima perioadă), atunci îţi
propun “Thule” (Varlag), editură abia înfinţată, de prietenul meu, Focke (pe
numele său adevărat Dumitrescu - dar neavînd de a face cu tatăl cu acelaşi
nume...). Aşadar, “Thule” a publicat (şi prezentat la Frankfurt, la Buchmesse) două cărţi, în germană.
Întreprindere risca(n)tă: dacă nu vinde cât să amortizeze investiţiile, dă
faliment, deci, în al doilea rând (am trecut, ca un măgar, peste primul, findcă
eu nu am contribuit cu nici un ban...), nu mai poate scoate alte cărţi -
următoarea ar fi (de dorit):Yalta
Germania şi destinul Europei - varianta germană a “originalului” francez,
rezultat (te asigur: str-lu-cit) al colocviului organizat, la Paris, în luna
mai a.c. A treia ar fi un volum de memorii de Masaryk; al patrulea ar fi Istoria lui Vlad Georgescu; al cincilea
ar fi...un periodic - o revistă, la început trimestrială - în limba română...
etc., etc...
Până una-alta, îţi trimit prospectul
editurii[1].
Rugămintea fiind de a provoca, în jurul tău, la prieteni, cunoscuţi cititori de
germană, comenzi. Întâmplarea face ca această carte a mea (titlu francez: Les chiens de mort) să fie bunicică;
varianta germană a mărturiei Renatei Lesinik se pare că este bună de tot - deci
nu există un risc serios ca aceia care cumpără marfa să fie înşelaţi...
În cazul în care interesul va fi
stimulat şi de dincolo de cele două cărţi, te rog îndreaptă-i spre mine (dacă
vorbesc-scriu româneşte şi franţuzeşte) sau spre Focke, dacă vorbesc numai
germana sau engleza.
Oricum, pot să-ţi mărturisesc: acest
proiect ne stă de mult pe inimă: o editură capabilă să ţină legătura şi cu
cititorul german, dar care, la un moment dat, să scoată şi cărţi româneşti - şi
mai ales un periodic în care să avem şi noi, excluşii (printre care şi tu) o
tribună.
Deocamdată, îţi trimit un prospect şi o
cartolină, originale şi câteva fotocopii. Intrînd în contact cu Focke, cei
doritori vor avea numai originalele- şi ale prospectelor şi ale cărţilor...
Îţi mulţumesc că ai acceptat
intervenţiile mele săptămânale. Deşi am trimis cam multe, înregistrate, voi
scrie, în curând, ceva de mai actualitate. Aştept, în continuare ca amicul N.C.
Munteanu să - mi trimită şi mie materialul cu presa românească... Pe adresa
nouă - carevasăzică: Avenue Jean Moulin, 75014 Paris.
Aştept, fireşte, să-mi răspunzi la
această scrisoare.
Cu prietenie,
Paul
Goma
P.S.
Revin, temându-mă să nu fi fost greşit înţeles în legătură cu organizarea unei
“întâlniri de lucru”. Evident, aceasta nu va avea drept scop decât, doar în
general, “îmbogăţirea” cărţii, - în special “francizarea” variantei franceze.
În sensul în care ţi-am mai scris, carevasăzică: construirea primei “Istorii a Românilor” pe care o vor avea francezii în mână.
Probabil, eseul bibliografic nu-şi va
avea locul, în schimb, absolut necesar va fi un tabel cronologic.
Dar vom mai discuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu