IC XC NI KA

IC XC NI KA

ăncis p. iventr

luni, 3 octombrie 2016

Către Vlad Georgescu (III)



                                                                            Paris, 19 oct. 1984
 
                   Dragă Vlad,

         Mă bucur, eu, că am reuşit să mă ţin de promisiune - în legătură cu “Istoria” ta. Adică:
 - Editura Albin Michel mi-a dat, alaltăieri, răspuns ferm: publică “Istoria” în franceză;
         - Am, pentru moment, promisiunea fermă de finanţare a jumătate din costul traducerii; până la sfârşitul acestei luni, voi avea, dacă nu în totalitate, măcar trei sferturi (am bună nădejde că şi ultimul sfert îl vom găsi şi completa), din suma necesară.
         În acest caz:
         a) Dacă autorul (pe numele său: Vlad Georgescu) definitivează textul în româneşte, până la 1 ianuarie 1985, varianta franceză va putea apare în ultimul trimestru al aceluiaş an, 1985;
         b) Dacă împinge în primul trimestru al lui ’85 textul original - atunci în franceză va apare în primul trimestru al anului 1986.
         Fireşte, dorinţa mea - dar numai dorinţa, pe care o pot impune - este ca “Istoria” să apară cât mai curând posibil.
         Oricare ar fi termenul pe care ţi-l propui, cred că nu ar strica dacă, în prealabil te-ai consulta - fie şi de formă... - cu acei prieteni ai tăi (cu atât mai bine dacă sunt şi istorici) - mă gândesc la Matei Cazacu (a scris recent, în Cuvîntul Românesc) şi la Mihnea Berindei; dacă vei accepta şi nespecialişti, ţi l-aş propune pe Virgil Ierunca - pentru mai ales partea cultural-literară; în ceea ce mă priveşte, va trebui să mă accepţi... ca editor (va apare în colecţia mea de la Albin Michel). Deasemeni, cred că va fi binevenită prezenţa lui Alain Paruit, ca traducător (va avea probleme de traducere, nu glumă!). Dacă accepţi principiul (sper că nu mai este nevoie să repet ce am scris în epistola dedicată - Istoriei tale - în sensul că nimeni nu îţi va impune ceea ce nu vrei - nici chiar ceea ce, eventual, ai vrea...), atunci o întâlnire (fireşte, nemijlocită) ar rezolva problema. Cum, deşi autor, eşti in minoritate (din punct de vedere al domiciliului...), cel mai bine ar fi dacă ţi-ai face un drum la Paris - fireşte, anunţând din timp ca să reţinem data în agendele noastre. Desigur, ceva mai greu - dar realizabil - ar fi să ne mişcăm spre München, dacă, eventual ca pretext, vei organiza o masă rotundă sau aşa ceva.
         Însă, înainte de a ajunge acolo, este necesar să stabilim între noi regula jocului (mai precis: regulile) -şi anume:
         1) Drepturile de autor: dacă am înţeles bine - prin telefon - ai spus că nu ai intenţia să ceri drepturi de autor pentru varianta franceză. Fireşte ai timp să te răzgândeşti, dar trebuie ca eu să fiu în cunoştinţă de cauză, pentru că eu tratez cu finanţatorii, cu editorul, cu difuzorul. În cazul în care îţi menţii “darul ”, atunci îţi voi cere să precizezi în scris. Mergând şi mai departe, eu te-aş ruga să menţionezi ceva de genul: “ În cazul în care cartea va realiza beneficii, acestea să fie folosite pentru finanţarea traducerii şi publicării altor cărţi (încă o sugestie: “ ale unor autori români ”) în cadrul departamentului EUROPA al Internaţionalei Rezistenţei” (vom mai “umbla”prin text, dar fără să alterăm prima idee).
         2. Editorul va fi Albin Michel /I.R., carevasăzică o coeditare (fiindcă finanţarea traducerii se face prin canalul Internaţionalei).
         3. Ca autor, vei fi solicitat să-ţi prezinţi cartea, în Franţa (vorbesc de varianta franceză), în cadrul unor “întâlniri cu cititorii” organizate şi de I.R.(evident, departamentul EUROPA). Fireşte, nu vei fi obligat, dar eu voi continua să cred în necesitatea unor asemenea ieşiri-în-lume (întru alfabetizarea neromânilor). Ca să evităm eventuale interdicţii din partea Europei libere, vom face în aşa fel încât, “organizatorul principal”, să fie o Universitate sau o fundaţie sau un club... Găsim noi...
         Şi pentru că...dacă-i dai nas lui Ivan... În cazul în care nu ai un editor german; şi mai ales dacă nici acestuia nu îi vei cere drepturi de autor (cel puţin în prima perioadă), atunci îţi propun “Thule” (Varlag), editură abia înfinţată, de prietenul meu, Focke (pe numele său adevărat Dumitrescu - dar neavînd de a face cu tatăl cu acelaşi nume...). Aşadar, “Thule” a publicat (şi prezentat la Frankfurt, la Buchmesse) două cărţi, în germană. Întreprindere risca(n)tă: dacă nu vinde cât să amortizeze investiţiile, dă faliment, deci, în al doilea rând (am trecut, ca un măgar, peste primul, findcă eu nu am contribuit cu nici un ban...), nu mai poate scoate alte cărţi - următoarea ar fi (de dorit):Yalta Germania şi destinul Europei - varianta germană a “originalului” francez, rezultat (te asigur: str-lu-cit) al colocviului organizat, la Paris, în luna mai a.c. A treia ar fi un volum de memorii de Masaryk; al patrulea ar fi Istoria lui Vlad Georgescu; al cincilea ar fi...un periodic - o revistă, la început trimestrială - în limba română... etc., etc...
         Până una-alta, îţi trimit prospectul editurii[1]. Rugămintea fiind de a provoca, în jurul tău, la prieteni, cunoscuţi cititori de germană, comenzi. Întâmplarea face ca această carte a mea (titlu francez: Les chiens de mort) să fie bunicică; varianta germană a mărturiei Renatei Lesinik se pare că este bună de tot - deci nu există un risc serios ca aceia care cumpără marfa să fie înşelaţi...
         În cazul în care interesul va fi stimulat şi de dincolo de cele două cărţi, te rog îndreaptă-i spre mine (dacă vorbesc-scriu româneşte şi franţuzeşte) sau spre Focke, dacă vorbesc numai germana sau engleza.
         Oricum, pot să-ţi mărturisesc: acest proiect ne stă de mult pe inimă: o editură capabilă să ţină legătura şi cu cititorul german, dar care, la un moment dat, să scoată şi cărţi româneşti - şi mai ales un periodic în care să avem şi noi, excluşii (printre care şi tu) o tribună.
         Deocamdată, îţi trimit un prospect şi o cartolină, originale şi câteva fotocopii. Intrînd în contact cu Focke, cei doritori vor avea numai originalele- şi ale prospectelor şi ale cărţilor...
         Îţi mulţumesc că ai acceptat intervenţiile mele săptămânale. Deşi am trimis cam multe, înregistrate, voi scrie, în curând, ceva de mai actualitate. Aştept, în continuare ca amicul N.C. Munteanu să - mi trimită şi mie materialul cu presa românească... Pe adresa nouă - carevasăzică: Avenue Jean Moulin, 75014 Paris.
         Aştept, fireşte, să-mi răspunzi la această scrisoare.
                    Cu prietenie,                      
                                                                                             Paul Goma

         P.S. Revin, temându-mă să nu fi fost greşit înţeles în legătură cu organizarea unei “întâlniri de lucru”. Evident, aceasta nu va avea drept scop decât, doar în general, “îmbogăţirea” cărţii, - în special “francizarea” variantei franceze. În sensul în care ţi-am mai scris, carevasăzică: construirea primei Istorii a Românilor” pe care o vor avea francezii în mână.
         Probabil, eseul bibliografic nu-şi va avea locul, în schimb, absolut necesar va fi un tabel cronologic.
         Dar vom mai discuta.
        



[1] Este vorba de Thule

Niciun comentariu: